Ghid de relaționare adult-copil. Părinte-copil, profesor-elev. Articol-ghid scris în parteneriat psih. Codruța Răbăgel și psih. Andreia Bărăgan

Codruța Răbăgel: psiholog, psihoterapeut autonom, drept de liberă practică eliberat de Colegiul Psihologilor din România Andreia Bărăgan: psiholog clinician sub supervizare, drept de liberă practică – Colegiul Psihologilor din România

Creșterea motivației la copii la școală poate fi un proces complex, dar există câteva modalități eficiente care pot ajuta. În plus, este important să înțelegem că motivația poate varia de la un copil la altul, așa că este esențial să adaptăm aceste abordări la nevoile și preferințele individuale ale elevilor. Comunicarea deschisă între profesori, părinți și copii poate ajuta la identificarea surselor de motivație și la dezvoltarea unui plan de acțiune adecvat.

Nu există rețete predefinite, iar noi ca specialiști NU oferim sfaturi, ci îndrumare specifică prin prisma teoriei din psihologia dezvoltării copilului și prin practica de zi cu zi din cabinete. Schimbarea pornește de la adult înspre copil și arareori în sens invers și nu pe chestiuni legate de valori, principii, motivație, ci mai degrabă pe teme de obiceiuri zilnice.

Psiholog. Cum creștem motivația?

Motivația copiilor crește ținând cont de calitatea relațiilor pe care le au. În plus, poate fi stimulată  prin intermediul unor intervenții specifice. Aceste intervenții sunt axate pe schimbarea convingerilor referitoare la capacitățile lor intelectuale și abilitățile lor de viață, astfel încât elevii să învețe să aibă încredere că vor fi capabili să găsească soluții pentru a depăși provocările cu care se confruntă.

De menționat faptul că inteligența nu este statică și poate fi dezvoltată pe parcursul vieții. Elevii e nevoie să cunoască strategii de învățare adaptate stilurilor lor de învățare, astfel încât să poată accesa și procesa informațiile într-un mod eficient și potrivit pentru ei.

De asemenea, îi ajută în reglarea motivației să cunoască poveștile de viață ale unor oameni care au reușit să-și îmbunătățească performanța școlară și și-au depășit propriile limite. Adulții pot crea contexte în care copiii să discute deschis astfel de persoane de succes care să le împărtășească povestea lor și cum au reușit să depășească dificultățile întâmpinate. Astfel, elevii vor fi  inspirați și motivați să-și găsesc propriile țeluri și să aibă rezultate. Poți să descoperi aici câteva cărți despre care Codruța a scris care sprijină profesorii și părinții să vină în ajutorul copiilor, citește articolul 3 Cărți recomandate pentru profesori și părinți

Un alt element motivațional poate fi crearea de grupuri de studiu pentru adolescenți ori de discuții deschise pe diverse subiecte, unde aceștia să poată învăța împreună, să-și împărtășească metodele și obiceiurile de învățare și să se susțină reciproc.

5 Modalități date de psiholog pentru motivație ridicată

1. Legătura între învățare și interesele personale:
   • Încurajați copiii să exploreze și să dezvolte interesele personale. Atunci când elevii pot vedea cum cunoștințele și abilitățile lor se leagă de ceea ce îi pasionează, sunt mai motivați să învețe. Profesorii pot încerca să integreze subiectele care îi interesează pe elevi în lecții, sau să le ofere proiecte și sarcini care să le permită să exploreze aceste interese.
2. Stabilirea obiectivelor clare și realizabile:
   • Ajutați copiii să își stabilească obiective realiste și să dezvolte planuri pentru a le atinge. Atunci când au un scop clar și concret, sunt mai motivați să învețe pentru a-l atinge. Oferiți feedback pozitiv și încurajare pe măsură ce progresează către atingerea obiectivelor lor.
3. Încurajarea autonomiei și a alegerilor:
   • Oferiți copiilor mai multă autonomie în procesul de învățare. Permiteți-le să aleagă unele dintre activitățile lor sau să își organizeze timpul într-un mod care le convine. Atunci când copiii au un cuvânt de spus în modul în care învață și ce învață, se simt mai implicați și mai motivați.
4. Folosirea pozitivă a feedback-ului:
   • Oferiți feedback concret, specific și constructiv. Copiii trebuie să știe ce au făcut bine și ce pot îmbunătăți. Evitați feedback-ul negativ sau critica excesivă, deoarece acest lucru poate descuraja motivația.
5. Promovarea unui mediu de învățare sigur:
   • Creați un mediu școlar care să fie deschis, sigur și inclusiv. Copiii trebuie să se simtă confortabil să își exprime gândurile și ideile, să pună întrebări și să își împărtășească dificultățile. Promovați cooperarea și colaborarea între elevi, pentru a dezvolta relații pozitive și pentru a face învățarea mai interesantă.

Lipsa resurselor reprezintă un obstacol major în dezvoltarea personală, există o credință comună conform, căreia oricine poate progresa pe scara socială prin efort susținut, vezi ce scrie Andreea despre impactul inteligenței emoționale ca reper în creștere. 

Dar oare, chiar așa este? 

Credința „Dacă vrei poți, în viață nu există nu pot!” poate fi o sursă de motivație, dar nu ia în considerare obstacolele asupra cărora nu avem control, cum ar fi resursele limitate, blocaje emoționale și traume psihologice.  

Copiii se nasc cu anumite nevoi esențiale, iar cei care nu au avut satisfăcute aceste nevoi pot întâmpina dificultăți în domenii precum memorie, învățare, abilități lingvistice și reglarea emoțională. Aceste dificultăți pot conduce la manifestarea comportamentelor negative. Incertitudinea zilei de mâine, le limitează capacitatea de a se concentra la școală, părinții nu-i pot îndruma și nu le pot oferi sprijin pentru teme, ceea ce duce adesea la note slabe și la o motivație scăzută pentru studiu.

Din păcate, procesul de învățare implică adesea presiune, forță, comparații, recompense și pedepse. Există o mai mare frecvență a pedepselor decât a aprecierii pentru copii, de exemplu, atunci când înveți și obții nota 10, primești o recompensă, iar când nu înveți obții nota 4, suporți o pedeapsă. Acesta este un alt motiv pentru care copiii pot pierde interesul pentru învățare.

Toate aceste aspecte pot chiar contribui la scăderea motivației pentru învățare și la abandonul școlar, deoarece copiii se simt copleșiți de cerințele școlare și nu pot ține pasul cu ele.

Ce pot face părinții pentru încuraja motivația?

Părinții construiesc fundație pe care copilul își va construi apoi viața. Desigur, nu e ușor pentru părinți să audă aceste chestiuni, motiv pentru care părintele e nevoie să fie un învățăcel întreaga viață. Iată 5 acțiuni prin care părinții le sunt alături copiilor. În plus, în articolul 15 replici ale părinților în prima săptămână de școală sunt prezentate pe larg alte aspecte din relația părinte – copil.

1. Vorbesc deschis cu copiii despre aspirațiile pe care le au în privința reușitelor copiilor lor, deoarece acestea pot influența în mod semnificativ aspirațiile și motivația copiilor.
2. Conștientizează impactul pe care îl are propriul exemplu pentru antrenarea motivației copiilor și importanța unei educații de calitate în realizarea succesului pe termen lung.
3. Se implică în activități educaționale și recreative împreună cu copiii, pentru a le oferi sprijin și validare constantă.
4. Manifestă interes și înveță împreună cu copiii lor, demonstrând astfel că învățarea este un proces continuu, atenție, asta nu înseamnă că părintele stă și face teme cu copilul, ci că îl inspiră pe copil prin faptul că învață constant chestiuni de interes pentru dezvoltarea adultului
5. Înlocuiesc comparațiile cu validările sănătoase: Y are note mai mari la matematică decât tine. Tu de ce nu poți ? vs. Apreciez că ai luat 7, știu cât de mult ai învățat!

Parteneriatul solid familie școală este un element de bază în procesul educațional. Motiv pentru care, profesorii sunt cei care nu doar livrează informații, ci inspiră copiii.

În societatea actuală, rolul profesorului la școală depășește simpla livrare a informațiilor. Faptul că un copil este prezent în clasă, în timp ce i se predă, nu înseamnă că informația ajunge cu adevărat la el. E nevoie de conectare relațională prin starea de prezență.

Prin urmare, rolul profesorului este de a construi o relație de încredere și conexiune cu elevii, de a-i înțelege și de a le oferi un mediu sigur și suportiv pentru învățare. În acest fel, profesorul poate capta atenția elevilor, îi poate motiva și îi poate inspira să exploreze și să învețe în mod activ.

Recomandări pentru profesori

1. Construiți relației profesor – elev prin povești, umor, învățare experiențială, curiozitate, deschidere și abilități relaționare. Toate acestea contribuie la atmosfera relaxată și la creșterea conectării între profesor și elevi.
2. Apreciați până să criticați. Orice aspect pozitiv este de apreciat, nu trecem cu vederea lucrurile bune și rămân punctate doar cele indezirabile. Copilul are nevoie de apreciere și validare, nu de normalizarea lucrurilor bune pe care le face și de a fi trecute de vederea. În esență, abordarea corectă constă în a folosi feedback-ul și nu critica atunci când este necesar a se corecta greșeli și a fi ghidată învățarea. Este important să se țină cont de individualitatea fiecărui elev, de stilul său de învățare și de obiectivele specifice ale lecției sau ale cursului. Alegerea între critică și validare trebuie să fie adaptată situației și să fie făcută în mod echilibrat pentru a asigura un mediu educațional eficient și stimulant.
3. De evitat sarcasmul și comentariile negative despre un elev în prezența părinților sau a altor copii. Focusul rămâne pe comportament și pe oportunitatea de a remedia o situație critică fără a eticheta negativ copilul în sine. Comparațiile pot crea presiune și pot afecta stima de sine a copiilor, inducându-le sentimentul că nu sunt suficient de buni sau că nu pot îndeplini așteptările profesorului.