vindecarea. tratament pentru suflet.

Traume avem și trăim cu toții. Zi de zi. Doar că nu suntem suficient de conștienți de trăirile interioare. De multe ori, evităm confruntarea sau alegem să privim în stânga oglinzii, niciodată în oglindă.

Zilele trecute am urmărit un film-documentar despre traumă și consecințele ei la nivel comportamental și intern. Acest material nu e e doar pentru specialiști în domeniul sănătății mentale, aș spune că ar trebui urmărit de toți oamenii, cu precădere de către părinți și dascăli. Asta pentru a înțelege cum să internalizează trauma încă din copilărie pe diverse fonduri pe care poate adulții le-ar vedea inofensive.

Filmul realizat de dr. Gabor Mate poate fi vizionat gratuit aici până în 14 iunie – Gabor Mate este medic cu o vastă experiență în dependențe, boli mintale, medicină de familie și paliativă.

Lucrez zi de zi cu traumele pacienților mei și conștientizarea și înțelegerea este necesară pentru ca fiecare să știe cum să se raporteze la momentele de suferință și să-și dea voie să simtă, să se elibereze. În general, când în cabinet intră un părinte pentru copilul sau adolescentul de acasă, inevitabil discuția terapeutică ajunge la subiectul traume.

Inițial, părintele va spune că nu au existat evenimente majore în viața adolescentului și să totul a decurs foarte bine până la x moment când parcă totul s-a transformat. Explorând și contextualizând etape din viața adolescentului, părintele ajunge să împărtășească faptul că la 2-3-4 ani, copilul a fost internat singur în spital pentru x număr de zile, că mama poate a fost plecată pentru 2 ani departe de copilul preșcolar, că la școală copilul era umilit și tot așa. Toate aceste exemple, sunt elemente traumatice pentru o ființă, cu precădere pentru un copil care nu are procesele cognitive complexe dezvoltate și nici nu știe cum să-și activeze resursele interioare pentru a se salva. Și toate au impact la nivel neuro-cerebral și la nivelul dezvoltării funcționale. Sunt traume.

Trauma reprezintă de fapt orice amenințare pe care o persoană nu știe cum să o gestioneze și generează o disociere internă care duce la deconectarea sinelui de propriul sine. Ce înseamnă asta de fapt? Înseamnă că nu vrei și nu poți să mai simți, nu-ți mai urmezi instinctul și ajungi să te pui în pericol, nu mai există funcționalitate relațională cu cei din jur.

Trauma nu înseamnă doar evenimente majore precum abuz fizic, accidente ori abuz sexual. Traume sunt și alte tipuri de evenimente pe care mintea conștientă le-ar decodifica a fi lipsite de suferință în raport ce abuzurile pe care le-am enumerat. Gabor Mate, exprimă foarte clar aceste aspecte în filmul său, spune că nu e nevoie să treci prin război mondial, genocid sau viol ca să fii traumatizat, e suficient să nu primești suport psiho-emoțional și trauma se instalează.

Care sunt simptomele traumei? Sunt diverse, multiple – în funcție de contextul personal se pot identifica: frici, coșmaruri, dependențe, rușine și vinovăție, retragere socială, iritare emoțională, anxietate, depresie, incapacitate afectivă, blocaje emoționale, bâlbâială, comportamente agresive, alcoolism și așa mai departe

În psihoterapie, e cunoscut faptul că trauma nu este cel mai grav lucru, ci cel mai grav e modul în care trauma se instalează și dezechilibrează tot ceea ce persoana trăiește.

Trauma dereglează nevoile esențiale la nivel emoțional, respectiv nevoia de atașament și relație este diluată, la fel și cea de autenticitate în raport cu sinele, adică să te arăți așa cum ești. Atunci când un copil primește bani, dulciuri, jucării, dar, niciodată o îmbrățișare ori suport prin ascultare activă și satisfacerea nevoilor afective, se va simți singur și alienat. Astfel, că el se va deconecta de propria identitate și se va pierde pe sine. În felul ăsta, se instalează trauma.

Ca să supraviețuiască traumei, copilul va învăța să își recadreze atașamentul în relație cu adulții din jur prin retragere și își va suprima autenticitatea, arătând ceea ce va fi dezirabil și acceptat.

Traumele din copilărie și cele internalizate în fiecare etapă a vieții au un impact major la nivelul relațiilor din viața de adult, la nivel de comportament deviant și dependent și în ceea ce înseamnă funcționalitatea de zi cu zi.

Ce face psihoterapia? Psihoterapia lucrează cu traumele prin prisma tehnicilor și a resurselor pe care pacientul le poate activa însoțit fiind de terapeut. A te confrunta cu propriile traume nu e simplu, e dureros și adesea intervine renunțarea. Dar, și mai adesea oamenii continuă procesul de vindecare și învață să lase pietrele grele ale traumelor, le dau jos din ghiozdanul pe care-l poartă cu ei.

Traumele se vindecă într-un proces, nu într-o ședință de psihoterapie. E nevoie de efort conștient, răbdare, iubire, voință și un om bun care să te însoțească. Psihoterapia vindecă printr-un prim  pas și anume, prin faptul că terapeutul vede pacientul, îl ascultă, îl acceptă. Până să ofere ceva, pacientul este văzut.

Instanța adultului poate vindeca traumele pentru că are capacitatea mentală și emoțională să învețe să recadreze, să vizualizeze și să gestioneze în mod sănătos gânduri și emoții, având în esență capacitatea de a înțelege ceea ce a trăit și ce impact are trecutul în prezentul său.

Trăirile din copilărie apasă greu pe umerii adultului și până nu va lăsa acele pietre în urmă, adultul nu va putea trăi în starea de prezență, aliniat cu mintea și sufletul. Îi va fi dificil să oprească pilotul automat pentru că acesta-l va ține departe de a se privi în oglinda sufletului și de a se re-conecta cu sinele.

Iubirea și acceptarea sunt resursele de bază pentru tratarea sufletului, trauma se vindecă prin ele și prin înțelegere cu recadrare. Nimic nu e imposibil, însă e nevoie de pași mărunți și siguri pentru eliberarea de suferința traumelor instalate fără să fie observate.

Să fie de folos, prețuiește-te acum, meriți!

Pe curând,
Codruța