Campania Ce e și cu psihologii ăștia? Întreabă Psihoterapeutul, ediția nr. 6, 2025

Ce e și cu psihologii ăștia? 40 de întrebări, nenumărate răspunsuri despre psihoterapie, viața psihologului și oameni.

Ai întrebări pe care dorești să le adresezi unui psihoterapeut, dar nu ai avut niciodată curajul să mergi la un cabinet de psihoterapie? În cadrul campaniei, ai această ocazie. Ce campanie, află mai jos!

Noiembrie a zburat, a trecut luna campaniei. Am zis că în decembrie, reușesc să revin cu răspunsurile la întrebări. Ei bine, am ales să fiu mai mult timp prezentă acasă și am lăsat pentru ianuarie să fac asta. Multumesc de așteptare, a fost nevoie de ceva timp investit să reușesc să vin cu răspunsuri spre voi.

Întreabă Psihoterapeutul – Campanie de informare și conștientizare cu privire la rolul psihoterapiei în viața oamenilor.

Campania Întreabă Psihoterapeutul Ediția Nr. 6 este un demers de informare și conștientizare cu privire sănătatea mintală și la rolul psihoterapiei în viața oamenilor! Și de această dată, am comasat întrebările care erau aproximativ pe aceeași temă și am pus resurse suplimentare.

De-a lungul anilor, constant am vorbit deschis despre impactul psihoterapiei, despre ce înseamnă terapia în viața unui psihoterapeut și a unei persoane care intră într-un proces de vindecare și dezvoltare. Minte, trup și suflet – grija pentru sănătate este o responsabilitate ce revine fiecăruia dintre noi și nu se rezumă doar la sănătatea fizică, ci și la cea mintală și psiho-emoțională.

1. Cum știu dacă am nevoie de psihoterapie?

Oricând simți că e potrivit, ideal să începi pentru a crește calitatea vieții, nu aștepta ca sufletul să doară. Dacă ai senzația că te blochezi repetitiv în aceleași dificultăți, simți disconfort emoțional persistent (anxietate, tristețe, confuzie), relațiile tale sunt tensionate sau ai pierdut contactul cu bucuria și sensul — e un semnal important. Psihoterapia nu e doar pentru „când e grav”. E un spațiu sigur pentru claritate și prevenție, am scris pe larg în Ghidul de sănătate mintală lansat în cadrul incubator107 Sibiu – vezi articolele Manifest pentru sănătate și La ce specialist pot apela? Dar și alte materiale scrise de colegii mei.

Trebuie să recunoaștem că importanța igienei mentale și emoționale este la fel de importantă ca aerul și apa. Trăim într-o perioadă marcată de multiple crize – medicale, economice, sociale și de mediu – care solicită atenția asupra sănătății noastre mintale pentru a gestiona eficient aceste provocări.

Manifestul pentru sănătatea mintală e nevoie să construiască o punte de legătură între trei actori sociali: pacient/client, specialist și instituțiile statului, încât să existe echitate, asumare și responsabilitate din partea fiecărui actor social implicat și pentru fiecare dintre aceștia.

1. Ce se întâmplă în prima ședință de psihoterapie?

Ne cunoaștem. Explorăm ce te aduce în cabinet, ce ai mai încercat, ce funcționează și ce doare. Nu te întreb „de ce ești așa”, ci „cum pot să te sprijin în prezent, respectiv ce îți dorești de la acest proces?”. Stabilim obiective realiste și etapele de intervenție, vezi detalii despre psihoterapie aici.

1. Cât durează procesul terapeutic?

Aceasta e o întrebare pe care o primesc des. Nu avem standard pentru că fiecare om e unic și valoros în felul său și poartă cu el propriul bagaj emotional, uneori necunoscut chiar de el însuși. Acest bagaj emoțional va fi explorat și va genera un ritm al procesului. În plus, totul depinde de profunzimea temelor, de motivația de schimbare și restructurare.

Uneori, câteva ședințe aduc claritate. Alteori, lucrăm o perioadă mai lungă, pentru schimbări stabile. Depinde de caz, depinde dacă vorbim de creștere personală ori intervenție în contextul unui diagnostic clinic însoțit de medicație. Scopul nu e viteza, ci transformarea — să îți fie mai bine, nu doar „mai clar”.

1. Cum să îmi aleg un terapeut bun? Ce nu face un psihoterapeut?

Ar fi multe de spus, găsești pe larg informații în ghidul de sănătate mintală, vezi prima Secțiune Informare și apoi acțiune. Punctez pe scurt: specialist cu studii, experiență, rezonezi cu el, te inspiră, ai recomandări de la alți oameni, vorbește despre știință. Găsești și mai multe detalii într-un Manifest pentru psihoterapie, descoperă aici.

Un psihoterapeut nu îți dă ordine și nu îți controlează viața. Nu ia decizii în locul tău, nu judecă și nu îți spune “fă asta ca să-ți fie bine”. Rolul meu e să creez un spațiu în care gândești, simți, alegi. Psihoterapia nu înseamnă reparații rapide, ci muncă de echipă, creștere, reguli interne noi.

Apoi, un psihoterapeut nu este prieten, partener, mentor spiritual sau mamă. Relația e una profesională, cu limite clare, tocmai ca tu să ai parte de siguranță. Găsești și mai multe detalii într-un Manifest pentru psihoterapie, descoperă aici – în luna ianuarie, vei găsi în fiecare zi de luni un post complex cu privire la aceste informații.

5. Faci ședințe în weekend?

Weekendul este despre familie, relaxare, voluntariat. Niciodată nu am lucrat ședințe de psihoterapie în weekend, doar dacă există o urgență reală a pacienților mei. Și eu ca psihoterapeut, am nevoie de repaus, de rutine ca să-I pot susține pe cei cu care lucrez în cabinet. În general, nici nu răspund la telefon la sfârșitul săptămânii pentru că am grijă de timpul meu, în semn de respect pentru mine și clienții mei.

Cred că e și o chestiune de a-I obișnui pe oameni că există un program și limite. Desigur, asta nu înseamnă că nu primesc mesaje pe WhatApp la 12 noaptea. Chiar de curând un domn care s-a gândit doar în weekenduri să ia legătura cu mine, noaptea, mi-a și scris niște înjurături că nu-i răspund, asta deși, e clar online când se fac programările și cum. Nicidecum nopțile și în scris!

6. Ce fac dacă partenerul meu nu vrea să vină în terapie?

Începi tu procesul tău de psihoterapie, înveți să ai grijă de tine, să pui limite și să faci partea ta în a susține relația. Relația se schimbă când oamenii din relație se dezvoltă. Nu e nevoie să „convingi”. Când tu înveți să pui limite, să comunici clar și să îți exprimi nevoile, ceva se mișcă și în cuplu, partenerul va oglindi ori va decide ce crede de cuviință. Până să ajungeți împreună pe canapeaua terapeutică, îți recomand să folosiți instrumentul Cartolinele pentru stare de bine, pot fi folosite și în doi, ca invitație la dialog blând despre emoții, stare de prezență, relație; le poți comanda chiar acum, cu CODUL de REDUCERE: NICOLAS30

7. Cum influențează traumele relațiile de cuplu și ce putem face ca să nu repetăm aceleași scenarii?

Traumele nu dispar doar pentru că le-am “lăsat în urmă”. În relații, ele se traduc în modul în care ne protejăm, nu în ceea ce simțim. De cele mai multe ori, trauma se manifestă prin mecanisme învățate când eram mici: evitarea conflictului, atașamentul anxios– autocontrol excesiv și perfectionism, furie neexplicată, retragere emoțională, nevoia de validare permanentă.În cuplu, toate acestea devin conflicte repetitive, certuri fără sens, teme care se reactivează: “nu sunt suficient”, “mă va abandona”, “nu merit iubire”.

Adevărul este că partenerul nu e problema, relația doar scoate la suprafață ceva ce era deja acolo. Din experiența mea în cabinet, reorganizarea începe când ne întrebăm nu “cine greșește?”, ci ce încearcă corpul meu să protejeze?

8. Cum gestionez anxietatea în momentele acute?

Respiră. Conștientizează corpul. Observă ce simți, nu ce „ar trebui” să simți. Apoi, formulează o frază care te așază în prezent: „Sunt în siguranță în corpul meu acum”. Sigur, s-ar putea ca toate aceste recomandări, să nu fie cu succes aplicate pentru că de fapt, creierul are nevoie de mult antrenament în situații de calm, în criză intră pe răspunsul de tipul luptă, frică sau îngheț. Te invit să practici un antrenament al creierului prin cele 30 de provocări terapeutice din cadrul instrumentului Cartolinele pentru stare de bine – găsești exerciții scurte de reglare emoțională și nu numai.

Ideal ar fi să găsești cauza și să treci la acțiune. Cum? Într-un proces de psihoterapie, asumat și făcut cu responsabilitate alături de un specialist acreditat.

9. Se poate face psihoterapie eficient și online?

Da. Am înregistrat rezultate excelente în anii de practică terapeutică, inclusiv online. Construcția relației terapeutice nu depinde de spațiul fizic, ci de prezență, atenție și metodă. În plus, contează asumarea beneficiarului și modul în care aplică temele de terapie de la o ședință la alta.

10. Cum pot să îmi gestionez furia cu copilul meu?

Furia e un semnal, nu un defect. Când apare, întreabă-te: ce nevoi ale mele sunt ignorate? Respirația, pauza, apoi mesajul clar: „Simt furie acum, am nevoie de un moment”. Citește articolul Ai vreo strategie să își gestionezi emoțiile? Aplică RAIN! – unde găsești o strategie pentru gestionarea emoțională.

Și pentru că vorbim despre furia copilului tău, e necesar ca mai întâi să verifici cum gestionezi chiar tu furia, așa că începi cu articolul enunțat și ulterior descoperi cât de importantă este relația părinte – copil pentru dezvoltarea micuțului, scriam în urmă cu ceva timp pentru Turnul Sfatului: Nu reparăm copilul, ci dinamica relației părinte – copil. Vezi articolul aici

Ca psihoterapeut, spun că întreaga calitate a relației părinte copil se bazează pe o structură triună:
stare de prezență, resurse și convingeri. Și are un impact decisiv în dezvoltarea fizică, psihică și
socială a copilului, respectiv a viitorului adult. Atenție, nu ducem copiii la psihoterapie (dacă nu există un diagnostic relevant care necesită intervenție), ci familia, dinamica de familie care este responsabilitatea adulților, respectiv a părinților. Un părinte echilibrat crește un copil echilibrat.

11. Cum scap de mâncatul emoțional?

Pe scurt, ca psihoterapeut spune: Nu „scapi”. Îl înțelegi. Mâncatul emoțional e o soluție creată de tine pentru un disconfort. În terapie, căutăm emoția de dedesubt, nu mâncarea. Hai să vedem cum definim mâncatul emotional, tendința de a mânca ca răspuns la emoții (mai ales cele așa zis negative) mai degrabă decât ca răspuns la foame fizică. Studiile arată o legătură consistentă între stres/percepția stresului și probabilitatea de a recurge la mâncat emoțional.

Mecanisme importante pe tema aceasta: reglarea emoțională (capacitatea de tolera și procesa emoțiile) și sistemul recompensa-relație (comfort food activează circuitul recompense, structura dopaminei). Intervențiile eficiente devin deci cele care cresc conștientizarea senzațiilor emoționale și oferă alternative concrete la mâncare. Includ aici tipuri de intervenție care vizează conștientizarea și strategiile alternative de coping  terapii cognitiv-comportamentale adaptate pentru tulburări alimentare / obiceiuri alimentare, intervenții bazate pe mindfulness/ACT și programe comportamentale de gestionare a stresului.

Iată 3 pași pe care îi prelucrez în detaliu cu pacienții în cabinet:

Pasul 1 Observare & pauză (awareness first). Aplică „regula celor 10 minute”: înainte să mănânci, notează ce simți (3 cuvinte), pune mâna pe abdomen și respiră 4-4-4. Această pauză reduce impulsivitatea și activează capacitatea de decizie. Studiile arată că conștientizarea și tehnicile de respirație reduc reacțiile automate la stres.

Pasul 2 Oferă alternative concrete. Creează o „listă de 5” rapidă (de ex.: 1. plimbare de 5 minute; 2. apel 2 min la o persoană de suport; 3. exercițiu de ancorare corporală; 4. ceai cald; 5. „jurnal de 3 rânduri”). Testează ce funcționează. Intervențiile comportamentale oferă rezultate bune când persoana exersează alternative repetate.

Pasul 3 Lucrul terapeutic: strategie + cauză. În terapie lucrăm pe două planuri: (a) tehnici de reglare emoțională (mindfulness, ACT, tehnici CBT) care reduc frecvența crizelor; (b) explorare ce emoții/strategie (p. ex. rușine, plictiseală, tristețe) stau în spate. Dacă dorești materiale practice, recomand cartolinele Mindfulness cu exerciții scurte.

Ar fi multe de spus, desigur, nici unul din acești trei pași nu înlocuiesc consultul de specialitate dacă ești în situația în care apare mâncatul emoțional. Ia legătura cu un specialist și vezi exact care e fondul în cazul tău. Aici ai găsit niște recomandări generale care s-ar putea să nu ți se potrivească pentru că nu cunosc istoricul tău și ce se află în spatele acestui comportament.

Ai nevoie să consolidezi întâi siguranța și abia apoi, începi terapii focalizate pe trauma. Dacă te recunoști aici, putem evalua împreună ce pas e potrivit pentru tine, pentru programări la cabinet, intră în contact cu mine, detalii aici.

12. Pot să vindec traumele din copilărie?

Intervențiile terapeutice pot reduce semnificativ simptomele și pot îmbunătăți funcționarea. Traumele nu se șterg ca și cum n-ar fi existat, cine îți promite asta se păcălește și pe tine te minte. Ele se transformă în resursă și în înțelegere de sine. Nu e despre „a uita”, ci despre a deveni liber. Procesul cere timp și blândețe.

Trebuie avut în vedere faptul că traumele timpurii pot crește riscul pentru tulburări emoționale, dificultăți de reglare, probleme de atașament și pentru unele condiții somatice pe termen lung. Îți las câteva întrebări de reflecție cu privire la acest subiect:

1. Care este cel mai frecvent gând despre mine care pare să vină din experiențele timpurii? (ex: „nu sunt demn/ă”, „nu sunt în siguranță”)
2. Ce reacții ale corpului apar în situații care mă amintesc de trecut? (tensiune, amețeală, amorțeală)
3. Ce fel de susținere (practică și emoțională) mi-ar face viața mai sigură acum?Cum știu dacă relația mea mai are viitor?

Uită-te la două lucruri: disponibilitatea emoțională și asumarea responsabilității. Dacă sunteți doi oameni deschiși să lucrați, există drum. Dacă unul refuză sistematic, poate e momentul să te uiți la tine și nevoile tale, îți recomand să folosiți instrumentul Cartolinele pentru stare de bine, pot fi folosite și în doi, ca invitație la dialog blând despre emoții, stare de prezență, relație; le poți comanda chiar acum.

13. Ce fac când simt că nu mai am energie pentru nimic?

Când corpul oprește energia, e un mesaj. Nu te forța. Observă. Ai grijă. Organizează timpul în micro-obiective: „un pas acum”. Folosește exerciții de ancorare, vezi ghidul resurse despre burnout și recuperare.

14. Cum îmi cresc încrederea în mine?

Încrederea nu vine din afirmații goale, ci din experiențe de succes, oricât de mici. Alege zilnic un gest care confirmă că ai valoare. Notarea lor te ajută. Curând lansez un jurnal cu impact la nivelul stimei de sine, sper să-l faci prietenul tău de zi cu zi 😊

15. De ce repet aceleași greșeli în relații? Cum pot să pun limite fără să par egoist?

Ar putea fi multe motive, nu am informații ca să te pot ghida să găsești răspunsul potrivit ție. Ca informație generală, observă modelul tău intern de „iubire” care poate s-a format devreme și îl repeți, chiar dacă doare pentru că e cunoscutul tău. În terapie, te pot ghida să recunoști tiparul și să alegi altceva ce ți se potrivește încât să simți bucurie și fericire.

Stabilirea de limite personale sănătoase este asociată cu reducerea stresului, anxietății și riscului de burnout. Când nu avem limite, riscăm să fim supraîncărcați emoțional sau să internalizăm resentimente.

Limitele sunt iubire pentru relație. Nu sunt ziduri, sunt poduri sănătoase. Spune: „Pot asta, nu pot asta”. Ele reflectă respectul față de sine, nevoia de autonomie și capacitatea de a-ți proteja energia, identitatea și bunăstarea emoțională. Menținerea limitelor cere consistență: dacă accepți excepții prea des, limitele devin ineficiente.

16. Cum nasc motivația când simt că nu mai am nimic?

Motivația poate fi intrinsecă, ea vine din interior din plăcere, sens, valori sau extrinsecă prin recompense externe, presiuni, obligații. Motivația intrinsecă e mai stabilă pe termen lung și asociată cu satisfacție și bunăstare, este fidelă ție.

Gândirea de tip „totul sau nimic” și așteptările nerealiste – de exemplu că schimbările trebuie să fie imediate și mari, sunt factori care scad motivația. Cercetările și recomandările de dezvoltare personală sugerează că acțiunea chiar mică, simbolică poate declanșa motivarea: „fă ca și cum ești motivat(ă). Practic, comportamentul generează emoția. Îți las aici 3 pași concreți de urmat pentru a clarifica

Pasul 1 Redefinirea scopului & valorilor. Începe prin a regândi de ce faci ceea ce vrei să faci. Dacă sensul e clar, motivația intrinsecă apare mai natural.

Pasul 2 Începe cu pași mici & acțiuni concrete. Alege un mic pas care ți se pare ușor de făcut — ceva ce îți cere puțin efort, dar e un gest de angajament. De exemplu: 5 minute de lucru, ori doar o mică selecție, un fragment, o schiță — ce ar fi „fabula ta de 5 minute”. Această acțiune generează energie, sentiment de „am reușit” — și poate crea impuls.

Pasul 3 Observă și celebrează progresul, nu perfecțiunea. După un pas mic, reflectă: ce s-a schimbat? Ce ai simțit? Ce ai câștigat? Recunoaște ce e reușită, chiar dacă e mică. Aceasta întreține motivația. Dacă apare auto-critica severă („nu e suficient”), folosește auto-compasiunea, amintește-ți că procesul are urcușuri și coborâșuri, e normal.

17. Ce fac dacă simt că nu sunt un părinte suficient de bun?

„Suficient de bun” înseamnă prezent, nu perfect. Copilul are nevoie de tine, nu de un scenariu ideal. Când e greu, respiră și revin-o. Cartolinele te pot ajuta să îți descoperi resursele, iar Ghidul de Sănătate Mintală include recomandări excelente pentru părinți. În plus, citește ce am scris pornind de la un serial controversat – vezi articolul aici pe blog.

18. Cum depășesc frica de schimbare?

Cu pași mici. Schimbarea e proces, nu salt. Fă un plan, înconjoară-te de oameni resursă și acționează cu pași mici, zi de zi. Vezi pe social media rubrica mea cu hastag #rutinedebine #rutinedebine2025

19. Pot să vindec relația cu părinții mei?

Revenim iar la discuția cu vindecarea, vezi mai sus. Relația o poți transforma. Poți să vindeci relația cu tine în raport cu ei. Uneori, ei nu se schimbă, dar tu da. Vezi care sunt limitele în relație, convigerile limitative, automatismele și clarifică ce vrei de la relație.

20. Cum fac față conflictelor de familie de sărbători?

Dozează energia. Alege bătăliile. Pune limite directe, cu blândețe: „Acest subiect prefer să îl evităm azi”. Găsești pe paginile mele de social media detalii în preajma sărbătorilor cu privire la acest subiect.

21. Ce fac când simt că nu mă mai regăsesc?

Caută-ți vocea. Începe cu ce îți aduce plăcere, curios. Redescoperă ritualuri simple. Ca psihoterapeut te pot ghida să îți auzi adevărul. E nevoie să începi de undeva, alege specialistul și treci la treabă. Meriți să te regăsești pe tine!

22. Ce părere ai despre oamenii care nu întreabă nimic despre un serviciu, doar prețul?

A întreba mai întâi despre preți poate fi o chestiune de a verifica realitate, îmi permit sau nu. În același timp, până să decizi dacă vrei un serviciu anume, e nevoie să știi efectiv beneficiile pe care ți le oferă.

23. Ce exerciții de cunoaștere și explorare recomanzi pentru mama de copil de 9 ani?

Încep prin a spune: respiră, antrenează răbdarea, rămâi curioasă. Și vezi recomandările pe care le-am făcut în Hightlight pe Instagram

24. Dacă ai avea o super putere ce ai face cu ea? Știu de la tine ideea cu bagheta magică.

Clar, aș opri războaiele. Suntem diferiți, dar la fel. Avem dreptul la viață toți, se pot disputa și altfel diferențele sau resursele.

25. Ce faci să îmbini toate lucrurile de care te ocupi?

Am un de ce clar, respectiv o motivație interioară. Planific, cer ajutor, dăruiesc la rândul meu, iau pauza, aleg ce fac cu timpul meu, selectez mult cadrele de socializare și nu-mi pierd energia acolo unde simt că nu se aliniează lucrurile cu principiile mele.

26. Ce crezi că se va întâmpla cu țara asta?

Cred că România trece printr-un proces lung de maturizare emoțională colectivă. Avem multă durere nespusă ca popor – de la istorie, la felul în care înțelegem autoritatea, educația, rușinea și vulnerabilitatea.

Totuși, văd semne foarte clare:
– părinți care vor să fie mai buni
– adolescenți care pun întrebări incomode
– profesori care vin la cursurile mele de gândire critică
– oameni care citesc, se informează și fac terapie

Eu aleg să contribui prin ceea ce știu: educație psihologică de calitate. De aici a pornit și ideea ghidului de sănătate mintală, cu cărți și resurse reale, fără pseudo-știință, ci cu un manifest pentru sănătatea mintală. Cred că educația este singura reformă reală.

27. Ce crezi că face diferența între un terapeut bun și unul “nașpa”?

Un terapeut bun lucrează constant cu propria lui psihoterapie, citește, se formează, recunoaște ce nu știe, își asumă limitele și nu vinde miracole, respectă etica, mesajul și știința, nu te judecă, dar nici nu te menajează fals, vede omul, nu diagnosticul.

Un terapeut nepregătit știe deja totul. Are răspunsuri rapide, promite vindecări la minut, dă sfaturi de viață și confundă relația terapeutică cu prietenia. Obiectiv vorbind, diferența reală se vede în rezultate și în modul în care te simți: ai curaj să fii vulnerabil, crești, ai insight-uri noi.

28. Aș vrea să te întâlnesc, îmi inspiri atât de multă liniște.

Îți mulțumesc. E unul dintre cele mai frumoase feedbackuri pe care le pot primi.
Liniștea pe care o simți e, cred, rezultatul a 10+ ani spre 13 ani de lucru cu emoțiile mele și ale altor oameni. Am învățat să fiu prezentă, să nu mă grăbesc cu răspunsuri și să pun întrebările potrivite.

Ne putem întâlni în ședințe online, exact în acel spațiu în care pot să îți fiu alături. Dacă simți că îți prinde bine, poți începe cu exercițiile din cartoline – oamenii îmi spun des că le simt deja „vocea mea” acolo.

29. Care sunt momentele tale preferate din zi?

Diminețile, înainte să înceapă lumea să mișune. Îmi place liniștea aceea în care cafeaua are timp, iar gândurile se așază. E momentul meu. Și serile, când omul de lângă mine, mâncarea gătită în casă și ritualurile mici aduc înapoi echilibrul. Nu am nevoie de lucruri mari – am nevoie de sens. Bineînțeles, în zilele de cabinet, îmi place enorm munca de psihoterapeut.

30. Cum ți-a venit ideea de a organiza o conferință de sănătate mintală?

De fapt, ideea a apărut din dialog cu comunitatea incubator107 Sibiu și cu pacienții mei. În ultimii ani am observat același lucru: oamenii sunt dornici de informații clare, fără jargon, bazate pe dovezi. Dar nu toți ajung în terapie.

Așa s-a născut conferința: ca un spațiu accesibil, unde aduc specialiști, exemple clinice reale și instrumente concrete. Așa că am lansat și ghidul de sănătate mintală. Acesta e modul meu de a da oamenilor ceva ce pot lua acasă, dincolo de inspirație: practică.

31. Ce mai gătești?

Gătesc simplu, cu bucurie. Mâncare românească reinterpretată, mâncare condimentată inspirată din India, deserturi. Uneori am clar meniul, alteori improvizez cu ce am. Gătitul e pentru mine un exercițiu de mindfulness.

32. Cum gestionezi tu momentele de oboseală emoțională ca psihoterapeut?

Am învățat să iau în serios oboseala emoțională. Nu e un defect, e un instrument de măsurare. Când simt că începe să apară, fac trei lucruri clare: Îmi recalibrez limitele, redefinesc ce pot duce în acel moment, ajustez programul și îmi ascult corpul. Îmi ofer spațiu, mă joc, citesc, gătesc, mă deconectez de la “performanță”. Revin la sens, mă întorc la ce mă inspiră în profesia mea: întâlnirea cu omul, povestea lui, transformarea.

33. La ce se referă tehnica CEAI?

Cuvinte: Ce cuvinte spun despre mine? Emoții: Cum îmi gestionez emoțiile? Atitudine: Cum descriu atitudinea pe care o am despre mine? Idei: Ce idei rulez zi de zi în minte? Zi de zi o folosesc!

34. Din ce motiv nu postezi poze cu familia ta?

Aleg să trăiesc momentele în intimitate, împărtășesc frânturi, dar le respect dreptul la confidențilitate, așa cum fac și cu cei care lucrează cu mine în cabinet. Nici cu ei nu postez vreodată, nici nu am poze cu ei 😊

35. Ce părere ai despre rezoluțiile de început de an?

Sunt bune atâta timp cât au la bază niște intenții clare care să ghideze creierul, acțiuni care să ducă la comportamente și obiceiuri sănătoase. Să nu rămână doar niște idealuri care zboară după Blue Monday. Depinde cum le privești. Cel mai sănătos este să nu cazi pradă trendului New year, new me. Ci, mai degrabă să devii o versiune mai bună, mai sănătoasă, mai echilibrată a ta.

36. Care sunt rutinele pe care le ai zilnic?

Sunt mai multe, atenție, nu pe toate le fac zilnic cap-coadă cu rigiditate, în funcție de etapă, perioadă, stare, nevoie aleg dintre: jurnal, rutina de dimineață cu sfântul pahar de apă și cafea, farfurii colorate, ora de concediu, îmbrățișări, respirația conștientă, mișcare pentru sănătate, citit, scris articole, studiat pentru cazuri, offline after 8.

37. De ce alegi cuvântul anului?

Este despre intenție, despre setare mentală, despre o direcție. La bază e o tehnică neuro-psihologică pentru a ghida creierul și întreg organismul spre o destinație, pe măsură ce se bucură de călătorie. Anul acesta sunt 10 ani de când aleg cuvântul anului, clar în fiecare an a fost mult despre recunoștința cu privire la creștere, consecvență, putere, alegere, generozitate, magie, aripi, intenție, iubire, tihnă. Acum le pun în 2026 pe toate împreună și mă bucur de starea de prezență.
Cuvântul anului va fi prezență, cu mai multe fațe. Ca un diamant.

38. Ce s-a discutat în panelul cu specialiști online la Conferința de Sănătate Mintală?

În cadrul acestui panel, Imaginea și psihologia expunerii: între branding și vulnerabilitate, au fost discuții atât de valoroase, cu tips-uri despre cum să ne păstrăm identitatea și autenticitatea online. A scris așa frumos Daniela Teliceanu de la Branding Altfel încât ar fi și păcat să nu citiți cum a trăit ea experiența și discuțiile din panel – Despre imagine și identitate la Conferința de Sănătate Mintală

39. Ce te face să continui incubatorul în Sibiu?

incubator107 Sibiu este locul în care oricine poate învăța pe oricine, orice și e nevoie de acest spațiu intra-comunitar inspirațional. De ce-ul meu interior pentru care continui proiectul după 11 ani de la lansare este acela că misiunea incubatorului e parte din misiunea mea educațională. Totodată, n jurul proiectului s-a strâns o comunitate care crede în trei valori principale – educație, generozitate și pasiune. În 2026 continuăm cu ateliere, club de carte, Ghidul de Sănătate Mintală, Conferința de Sănătate Mintală și Campania Cadoul care crește o mamă.

Eu am crescut ca om, ca profesionist, ca și colaborator prin acest proiect și îmi e drag; am construit relații cu oameni extraordinari și am contribuit la dezvoltarea unor business-uri locale precum Logiclub Smart Center, fondat de Andreea Matei, cea care a adus în Sibiu sorobanul ca o formă de antrenament mental pentru copii și adulți, vezi mai multe aici Educația Japoneză în Sibiu prin aritmetica mentală.

Mai avem multe de făcut și de realizat. Vom încuraja oamenii să își împărtășească pasiunile și să își urmeze vocația; vom promova cititul și psiho-educația, aducând împreună mulți oameni valoroși.

40. Ce ai vrea să își amintească oamenii mai des?

Ce întrebare valoroasă, aș putea scrie nenumărate pagini pe tema asta, pun ideea pe lista mea de articole, cine știe când îi vine rândul să o dezvolt și să o încarc pe blog.

Oamenii sunt ceea ce sunt, nimeni nu e responsabil să te vindece ori să te salveze, avem puterea de a ne antrena mintea pentru stare de bine, corpul nostru este templul nostru și e nevoie să avem grijă de el. Specialișii sunt oameni resursă, știința e cea care evoluează și ne susține zi de zi, tehnologia e un instrument, nu va înlocui oameni.

Cam asta a fost Campania Întreabă Psihoterapeutul, 2025. Ne re-auzim în noiembrie 2026 cu ediția nr. 7

Prețuiește-te acum, meriți!

Pe curând,

Codruța Răbăgel

Psihoterapeut cu acreditare europeană, European Association for Integrative Psychology, Colegiul Psihologilor din România și sunt absolventă a Asociației Române de Psihoterapie Integrativă.

***Răspunsurile din campanie au scop informativ și nu au rolul de a substitui în nici un fel intervenția psihoterapeutică, recomandările medicale sau diagnosticul clinic. Pentru orice informații punctuale este necesar să contactezi un specialist în domeniul sănătății mintale. Dacă dorești să lucrezi cu mine în cabinet sau vrei un program de sănătate mintală de grup în compania ta, programează o ședință de psihoterapie apelând 0741188196, de marți până vineri, între orele 10-18.