Adolescence, vorbește pe limba părinților și adolescenților
Adolescence, vorbește pe limba părinților și adolescenților
Nu voi analiza serialul și abordarea în sine, cât voi aduce în prim-plan elemente de sănătate mintală pe care e nevoie ca părinții să le exerseze pentru a avea o relație armonioasă pe cât posibil cu adolescenții de acasă.
Relația dintre părinți și adolescenți poate fi, uneori, un adevărat carusel emoțional. Trecerea de la copilărie la adolescență vine cu schimbări rapide, emoții intense și provocări atât pentru tineri, cât și pentru părinți. Cu toții ne dorim să fim aproape de copiii noștri, să le oferim sprijin fără a-i sufoca, dar uneori ne simțim depășiți de situație. Serialul Adolescence surprinde exact aceste dileme printr-o poveste poate extremă pentru unii, o realitate pentru alții, poveste care totuși rezonează atât cu adolescenții, cât și cu părinții lor.
Cum poate acest serial să ajute părinții?
Unul dintre aspectele cele mai valoroase ale serialului este modul în care reflectă realitatea adolescenței moderne. Vedem personaje care se confruntă cu anxietate, presiunea anturajului, nevoia de validare și dificultăți de comunicare cu părinții, un limbaj specific adolescenților despre care părinții nici nu au idee. Multe dintre aceste situații sunt frecvent aduse în cabinetul de psihoterapie de către adolescenți și familiile lor.
Lecții esențiale pentru părinți în afara acestei ecranizări
În cabinetul de psihoterapie, poveștile sunt multe, complexe, adolescenții sunt de vină de cele mai multe ori, părinții refuză să lucreze cu ei înșiși, trimit la reparat copiii și lupta ar putea continua dacă eu ca psiholog nu aș recadra această abordare.
Ca psihoterapeut, consider esențial să ieșim din paradigma copilul nu ascultă, nu face bine, nu mai este cel pe care l-am crescut de mic. Cum facem asta? Con-lucrăm: părinți, psiholog, adolescenți. Ceea ce trăiește un copil, este efectul dinamicii din familie.
Lecții terapeutice pentru părinți
- Educația cu blândețe și ascultarea activă
Una dintre cele mai frecvente greșeli pe care părinții le fac este să creadă că adolescenții trebuie să fie obedienți, să accepte reguli fără explicații și să nu pună la îndoială autoritatea parentală. Realitatea este că adolescența este o perioadă de explorare, iar copiii au nevoie de sprijin, nu de constrângeri. Serialul ilustrează acest lucru prin relațiile tensionate dintre părinți și copii și modul întreptat în care acestea pot fi reparate prin dialog autentic.
Ca psiholog aud adesea în cabinet părinți care îmi spun: „Nu mă mai ascultă deloc!”, „Nu mă aude!”„Îi explic, dar parcă vorbesc singur!” sau „Când eram eu copil, nu se punea problema să pun la îndoială ce ziceau părinții mei!”. Este o frustrare reală, cu care mulți părinți se confruntă. Însă adolescența nu este despre obediență, ci despre explorare, despre formarea propriei identități. Din punct de vedere psihologic, tinerii au nevoie să simtă că au un cuvânt de spus, că opiniile lor contează și că părinții îi tratează cu respect.
În terapie, abordez tema despre cum autoritatea rigidă și regulile impuse fără explicații creează distanță între părinți și copii. Adolescenții nu mai acceptă „Pentru că așa spun eu!” ca răspuns și, în loc să se supună, se îndepărtează, se închid în ei sau se răzvrătesc, dezvoltă o sensibilitate acută poate chiar cronică. Serialul Adolescence ilustrează exact aceste dinamici și arată cum relațiile tensionate pot fi reparate printr-un dialog autentic, bazat pe înțelegere și respect reciproc.
Recomandare: În loc să răspundeți cu „Pentru că așa spun eu!”, încercați să validați emoțiile copilului: „Îmi dau seama că acest lucru este important pentru tine. Hai să vedem cum putem găsi o soluție împreună.”
- Timpul petrecut împreună – o investiție esențială
Într-o lume dominată de tehnologie, pilot automat, goana după mai multe posibilități financiare, părinții simt adesea că adolescenții se îndepărtează de ei. Serialul subliniază că momentele petrecute împreună pot face diferența. Nu este nevoie de activități complicate – uneori, un film vizionat împreună sau o plimbare poate deschide calea spre conversații profunde care duc părinții fix în universul copiilor.
Recomandare: Un exercițiu util este „ora fără ecrane” – o dată pe săptămână, planificați o activitate fără telefoane sau televizoare, cum ar fi gătitul împreună, un joc de societate sau o discuție liberă despre orice subiect ales de copil – creați jocuri relevante prin care să alegeți activitatea. Astfel, adolescentul are ocazia să vă vadă umani, relaxați, în general, adolescentul vede părintele grăbit, frustrat, furios din cauza tuturor responsabilităților zilnice. Astfel, copilul nu va avea curaj să vorbească despre sine, se va teme de părinte și implicit, se va îndepărta.
- Cunoașterea anturajului – cheia spre universul adolescentului
Prietenii au o influență majoră asupra adolescenților. În serial, vedem cum alegerile tinerilor sunt modelate de grupurile lor de prieteni, uneori în bine, alteori în direcții mai puțin favorabile. Un părinte care încearcă să controleze anturajul copilului său prin interdicții risca să fie perceput ca un adversar, în loc de un aliat. Și va fi mințit constant!
Recomandare: În loc să interziceți o prietenie care nu vă inspiră încredere, invitați adolescentul să discute despre acea relație: „Cum te simți când ești încăjurat de acest grup? Ce apreciezi la ei?” Astfel, încurajați auto-reflecția și capacitatea de a face alegeri conștiente, aveți posibilitatea de a afla ce îl atrage pe copil în acea relație și așa mai departe.
- Emoții, emoții, emoții. Acceptarea emoțiilor, nu doar a comportamentelor
Adolescenții pot avea reacții intense, iar părinții tind uneori să se concentreze doar pe comportament („De ce țipi?”, „Nu mai fi așa supărat!”), fără a lua în considerare emoțiile din spate. Acceptarea emoțiilor înseamnă să le validăm și să le oferim un spațiu de exprimare, fără judecată.
Ce descopăr în cabinet în lucrul cu părinții este că și ei se tem de emoții, există mari carențe la nivel emoșional și atunci, devine ușor să evităm conectarea, abordarea temelor legate de stări și sentimente. Cu ce sunt înlocuite toate acestea? Cu limitarea timpului petrecut împreună, țipete, conflicte care pot degenera, amenințări și totul duce la o distanțare în relația părinte-copil.
Recomandare: Până să cerem copiilor să își gestioneze emoțiile, e nevoie noi ca adulți să lucrăm de unii singuri sau într-un proces de psihoterapie încât să ne cunoaștem emoțiile. Dacă adolescentul este furios și trântește ușa, în loc să reacționați cu „Nu mai trânti ușile în casa asta!”, încercați: „Văd că ești foarte supărat. Vrei să-mi spui ce s-a întâmplat?” Aceasta deschide calea spre comunicare, în loc să o blocheze.
- Ajută-l să își dezvolte gândirea critică
Adolescenții încep să pună la îndoială regulile, valorile și chiar autoritatea parentală. Deși acest lucru poate fi provocator pentru părinți, este o etapă esențială în dezvoltarea lor, o etapă benefică. În loc să le impunem punctul nostru de vedere, putem să îi ajutăm să își exerseze gândirea critică și să ia decizii informate.
Recomandare: Dacă adolescentul îți spune „Toți prietenii mei au voie să stea afară până la miezul nopții!”, în loc să răspunzi automat „Nu mă interesează ce fac alții!”, poți întreba: „Ce crezi că se poate întâmpla dacă stai atât de târziu? Care sunt avantajele și riscurile?” Îl ajuți astfel să analizeze situația și să ia decizii mai conștiente, să simtă că are un sens ceea ce e nevoie să respecte.
- Construirea unei relații bazate pe încredere, nu pe frică
Părinții își doresc ca adolescenții lor să ia decizii bune, dar interdicțiile dure sau pedeapsa pot duce la ascunderea adevărului, nu la schimbarea comportamentului. În loc să impunem control strict, putem să cultivăm un mediu în care adolescentul să se simtă în siguranță să împărtășească problemele sale.
Recomandare: În loc să spui „Dacă te prind că minți, nu mai ieși din casă o lună!”, încearcă: „Știu că uneori îți este greu să îmi spui totul, dar vreau să știi că sunt aici să te ascult, indiferent de situație.” Această abordare îl ajută să înțeleagă că relația voastră este una de sprijin, nu de control.
- Modelarea comportamentului prin propriul exemplu
Adolescenții nu învață doar din ceea ce le spunem, ci mai ales din ceea ce văd la noi. De multe ori, părinții își doresc ca cei mici să fie sinceri, să-și gestioneze emoțiile eficient și să comunice deschis, dar uită că ei sunt primul și cel mai important model de urmat. Dacă noi evităm discuțiile dificile, ne ascundem emoțiile sau reacționăm impulsiv, le transmitem – fără să vrem – că aceasta este modalitatea „corectă” de a face față provocărilor vieții.
O temere frecventă pe care o aud în cabinet este legată de vulnerabilitate: „Dacă îi arăt copilului meu că și eu am momente grele, nu o să creadă că sunt slab?”. Realitatea este că vulnerabilitatea nu înseamnă slăbiciune – din contră, este un act de curaj și autenticitate. Un adolescent care vede că părintele său își recunoaște emoțiile, dar le gestionează sănătos, va învăța să facă același lucru. Dacă vrem să creștem copii empatici, echilibrați emoțional și capabili să construiască relații sănătoase, trebuie să le oferim un exemplu autentic.
Puterea exemplului este incredibilă. Dacă vrem ca adolescenții noștri să fie respectuoși, trebuie să-i tratăm cu respect. Dacă vrem să fie responsabili, trebuie să le arătăm ce înseamnă responsabilitatea. Dacă vrem să fie sinceri, trebuie să fim și noi sinceri cu ei. Nu este suficient să le spunem ce să facă – ei observă cum ne comportăm și, fără să-și dea seama, ne imită atitudinile și reacțiile.
Recomandare: Dacă vrei ca adolescentul tău să fie deschis cu tine, fii și tu deschis cu el. De exemplu, dacă ai avut o zi stresantă la muncă, în loc să te retragi și să devii iritat, spune-i: „Am avut o zi grea și mă simt obosit. Aș vrea să mă liniștesc puțin, dar dacă ai nevoie de mine, sunt aici.” Aceasta îi arată că și adulții au emoții și că este în regulă să le exprime într-un mod sănătos. Astfel, creezi un mediu sigur, în care și el va simți că își poate împărtăși gândurile și emoțiile, fără teama de a fi judecat.
De ce merită să urmărești Adolescence?
Serialul abordează teme, precum:
- Gestionarea conflictelor dintre generații
- Presiunea socială și influența anturajului
- Nevoia de acceptare și validare
- Importanța sprijinului emoțional din partea familiei
Aceste subiecte sunt direct legate de provocările pe care le văd zi de zi în cabinet. Relația cu un adolescent poate fi complicată, dar cu empatie, ascultare și implicare activă, părinții pot construi un mediu sigur în care copilul să se dezvolte armonios. Adolescence oferă nu doar o poveste bine construită, ci și o fereastră spre realitatea emoțiilor adolescentine, un punct de plecare pentru reflecție și schimbare.
Ce mai poți face ca părinte?
- Să descoperi filmul Inside Out – cu și despre emoții
- Să folosești zilnic setul de cartoline Mindfulness pentru Stare de Bine – vezi detalii aici
- Să citești și să recitești cărțile: Fără țipete și Tine-ți copiii aproape
- Să petreci timp de calitate cu copilul tău
- Să investești în starea ta de bine, o oră pe săptămână ia o pauză – îți propun să îți faci o rutină, vezi detalii aici
